“Zile perfecte” este filmul văzut de cei mai mulți marketeri din comunitatea noastră în această lună. În zilele noastre ocupate și (im) perfecte, putem pune la lucru inovația și tehnologia, doar cu disciplină și rutină. Puterea inovațiilor și avantajele tehnologiei nu sunt exploatate adesea din lipsa de procese și din lipsa unui rutine, care să le poată face cu adevărat să funcționeze și să aducă valoare.
Inovațiile subtile, incrementale, de proces sau de produs sunt adesea subestimate și puse în umbră de inovația mai spectaculoasă, disruptivă, mai riscantă și pentru care nu avem, fiecare dintre noi, resurse. În urmă cu exact 10 ani, în articolul seminal din Harvard Business Review “În apărarea inovației de rutină”, Gary Pisano ne atenționa că inovația disruptivă ne-a făcut să ignorăm faptul că cea mai mare parte a profiturilor venite din inovație nu vin din arii disruptive, ci dintr-un proces de rutină, din susținerea și optimizarea inovațiilor acumulate de-a lungul anilor, uneori, decenii întregi. Iar lista exemplelor companiilor care au generat miliarde de dolari din inovații de rutină nu includea doar Intel sau Microsoft, ci și Apple. O adevărată strategie de inovație, le include pe ambele.
Această abordare echilibrată este încă prea puţin reprezentată în muncă noastra de zi cu zi. Este sabotată de schimbări și obiective adesea prea ambițioase şi goana pentru depăşirea lor, de creştere cu orice preţ. În competiţia frenetică cu alţii, din teama că am putea ramane în urmă, copiem idei care nu ne susțin strategiile, punem ținte peste ținte, ambiții peste ambiții, într-un cerc vicios care duce la culturi toxice, la burn out, la o masivă fluctuație de personal. Odată cu oamenii care pleacă, dispare adesea și know how-ul lor, rutina și procesele pe care le-au testat, creat și rodat, dar care n-au fost internalizate ca rutină de întreaga companie, nu au fost transmise și păstrate că o moștenire valoroasă de valorificat și de crescut. Încă ( prea) mulți directori de marketing, ca și meșterii care-și critică predecesorii, demolează la sosirea în companie tot ce-au găsit înaintea lor. Vedem astfel rebrandinguri nejustificate, costisitoare, care nu doar că nu aduc valoare, dar o distrug, care alienează clienții existenți.
Nu ne uităm destul la creșterea ”bună”, organică, sănătoasă. Suntem prea obsedați de achiziție și prea puțjn atenți la retenție. Ca și în filmul must see al lui Wim Wenders, alegând cu orice preț digitalul, nu mai profităm de beneficiile analogicului. Construim și rafinăm minunata lume nouă a tehnologiei și uităm de natură. Nu rămânem suficient ancorați în ce ne definește ca oameni: emoție, empatie, comunicare, comuniune.
Luăm fericirea ca obligaţie, trasmisă adesea de reclame, fericirea la normă, livrată şi consumată , fără să investim ceva din noi înșine în această fericire, cum spunea Francois Brune. Iar fericirea are întotdeauna un preț. Fericirea este și ea o competență și ca urmare trebuie învățată și exersată, mi-a reamintit, vorbind despre diferența între frici și anxietate terapeuta mea. Poate să rămână fragilă și în permanentă construcție când alegerile noastre sunt prea radicale, cum este și metafora meseriei personajului jucat magistral de Koji Yakusho care curăță toalete în Tokio. Când nu reușim să spunem ce ar trebui să spunem.
Yuval Noah Harari recunoștea deschis că, pentru prima dată în istoria umanității, chiar nu știm ce va urma. Chiar dacă istoria ne ajută să ne uităm la evoluția și dinamica schimbărilor de-a lungul a zeci de mii de ani, la ce a fost și va mai putea fi, știm prea puțin de ce competențe va fi nevoie în viitor pentru că totul se poate schimbă brusc. Nu știm cum va evolua lumea aceasta atât de polarizată, care are în mâini mai multă putere nucleară, tehnologie și inteligență artificală decât poate să înțeleagă.
Cum transformăm acest cerc vicios într-un cerc virtuos? Există mai multe lumi și nu comunică între ele- spunea personajul din “Zile perfecte”. Cum aducem aceste lumi împreună? Marele atu care care a ajutat Hommo Sapiens ca specie să domine lumea actuală a fost abilitatea de a coopera. Tot de aici vine și soluția. În această zonă sunt și competențele care vor conta pentru noi și generațiile viitoare: adaparea continuă la schimbare, capacitatea de a coopera, de a lucra împreună, dincolo de diferitele granițe.
În munca de marketing şi de comunicare, câştigă pe termen lung ei care ştiu să aducă doză suficientă de noutate rămânând consecvenți. Sunt fluenți în "mastering routines", cum am învățat la coaching de la Crisitina Gheorghițoiu. În lumile noastră paralele și polarizate, salvarea va veni când vom construi, constant și consecvent, punți de comunicare între ele. Ca și în film, în lumea noastră românească, prima punte în care eu am încredere și speranță este comunicarea cu generațiile noi. Onest și analogic.
