Aud destul de des următorul trend: cum pot munci cu 20% mai puțin și câștiga cu 20% mai mult?

Cred că discuția corectă este despre:

1) Productivitate (ce fac azi)
2) Potențialul de creștere (ce se va întâmpla în viitor)
3) "Well-being" și compromisuri (la ce renunț și la ce nu)

Salariul de azi și cariera de mâine urmează cei doi vectori (productivitatea și potențialul). Desigur, cariera mai are și alte ingrediente, poate cele mai importante fiind network-ul, vizibilitatea și equity-ul individului. Dar acestea tot la potențial le-aș introduce. Apoi urmează șansa și norocul, însă e altă discuție (risk taking).

Sunt câteva puncte:

1) Ai nevoie de timp ca să fii stăpân pe un subiect. Minim 10,000 de ore pe subiecte generale; și aș zice minim 30,000 de ore pentru specializare.

2) Cariera înseamnă competiție pe rezultate vizibile. Cine nu crede asta, nu va avea o carieră. Există locuri fără competiție pe rezultate: munca la stat, într-o primărie sau un minister. Exemple de sub-mediocritate, nu aș lucra acolo nici o secundă.

3) Schimbările de mediu se accelerează și va crește distanța între vârful clasamentului și pluton. Creează oportunități sau amenințări, depinde de care parte a clasamentului ești.

4) În același timp, fără "well-being", la un moment dat motivația va dispărea și va rămâne un "rat-race".

Personal, în primii 13 ani la multinaționale, am lucrat 9-10 ore pe zi + aproape toate week-end-urile de vară (evenimente și brand planuri). În fiecare an, cam 8 - 10 week-end-uri, adică aproape încă o lună de muncă în plus. Ca antreprenor am devenit mai flexibil, dar tot am 6-8 week-end-uri pe an cu studenții.

S-a văzut munca în salariul din momentul respectiv? Desigur că nu.
S-a văzut asta în carieră? 100% da. Mi-a permis să ajung mult mai repede la primele 10,000 de ore și am prins decent cele 30,000 de ore. Fără efortul inițial de separare de pluton, nu aș fi putut face lucrurile de azi.

Munca e un alt fel de sport.

Întorcându-mă la tema muncii cu 20% mai puțin pentru 20% mai mulți bani, ar trebui înlocuită cu câteva întrebări:

1) Vrei să fii în vârf sau în pluton?
2) Dacă vrei să ajungi în varf, ce compromisuri faci pe termen scurt?
- Cât de rapid creezi separarea de pluton? (când ajungi la 10,000 de ore de experiență? Dar la 30,000 de ore?)
- Cum câștigi competiția pe rezultate vizibile?
- Cum ajungi la un echilibru decent pentru "well-being"? (aici nu am fost cel mai bun exemplu)
3) Dacă ești mulțumit azi în pluton, ce compromisuri vei face pe termen lung? Cum vezi cariera în următorii 10 ani? Vei fi frustrat sau nu?

Munca e un alt fel de sport. Nu ai cum să te antrenezi mai puțin și să ai rezultate mai bune. Într-o piață doar primii trei contează. La fel în antreprenoriat, în board-ul unei multinaționale sau într-o echipă. Fără motivație, vei ajunge garantat pe banca de rezerve.

Cât despre "well-being", soluția nu e să muncești mai puțin într-un mediu toxic sau nemotivant. Te va iradia oricum și s-ar putea să ai nevoie de alte schimbări, mult mai profunde.

Mihai Bonca are peste 15 ani de experiență în companii multinaționale, ca brand manager și director de marketing.În 2015 a fondat Brand Architects, un boutique de strategie, consultanță și training. Vine în ajutorul mărcilor și companiilor să câștige lupta competitivă prin poziționare și diferențiere. Printre cei mai importanți parteneri pentru care a livrat proiecte de training se numără Bancpost, Bitdefender, GfK, Hochland, Federația Română de Fotbal și Trend Consult. Este trainer colaborator la Institutul de Marketing unde susține și un masterclass în brand management.