Responsabilatea sociala isi face putin cate putin loc si in peisajul romanesc datorita perseverentei unor tineri care lupta si se ambitioneaza sa-si puna in practica ideile frumoase si generoase. Inspirati adesea de idei similare din strainatate, descopera insa ca Romania nu este America si consumatorul roman impresionat la o prima privire de mesajul social, nu e dispus intotdeauna sa plateasca mai mult. Dar in cazul Borro, Andreea Borovina merge mai departe. Si cu toate ca isi sustine brandul pe care singura l-a creat pe toate caile si pe toate meridianele, viseaza sa il creasca si sa-l dezvolte in continuare de acasa. Pana atunci insa, are grija sa dezvolte si noi produse si sa le distribuie pe canele on-line din tota lumea. De la Assos UK si pana la Fashion Days, Elefant si Emag. Un corner Borro a fost aranjat la Palatul Noblesse la prima intalnire a comunitatii cursantilor CIM organizata de Institutul de Marketing la inceputul acestui an.
De unde ideea de responsabilitate sociala? Cat este comert si cat caritate? Raspund romanii la acest tip de mesaj? Platesc mai mult pentru asta?
Ideea de implicare sociala mi-a venit in acelasi timp cu inspiratia artistica, m-a motivat faptul ca din ceea ce pot sa construiesc pot sa ofer inapoi. Partea comerciala este in proportie de 80%, iar restul de 20% este implicare sociala. Brand-ul a crescut treptat cu implicarea mea fizica si sufleteasca si cu mult self-learning si disciplina. Acum produsele au un design mai complex si calitate imbunatatita, fata de cum se intamplau lucrurile acum patru ani. Acest lucru se intampla pentru ca nu tot timpul ideile mele creative pot fi bine transpuse in practica, datorita tehnicilor complexe de brodat si tesut cu margele.
Da, oamenii raspund, imbratiseaza astfel de initiative pozitive, dar in acelasi timp nu sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru asta. Romania este o piata de comert cu un profil de client “price – sensitive.”
Care este impactul, daca poate fi cuantificat? Cine si in ce masura beneficiaza de aceast business responsbil pe care tu l-ai creat?
Am inceput cu o implicare financiara de 400 dolari, iar astazi este un business cu cinci zecimale.
Eu sunt in continuare un “one-woman-show” avand terti colaboratori care ma sustin in dezolvotarea business-ului.
Te-au inspirat alte branduri sau companii internationale. Daca da, care?
Nu, initial nu am plecat de la o alta idee in acest sens, ulterior mi-a atras atentia brand-ul TOMS, pentru fiecare pereche de incaltaminte cumparata, ei doneaza o alta pereche, campania One for One. M-au inspirat si mai mult dupa ce am citit despre campaniile lor.
Cum ajungeti la piata? Care sunt canalele de distributie pe care te bazezi? Care sunt provocarile distributiei internationale? Dar satisfactiile?
Eu profesional vin cu un background in domeniul on-line fashion, cu o experienta internationala de peste opt ani, astfel ca mi-a fost cel mai eficient si simplu sa introduc conceptul pe piata on-line internationala, colaborand cu platforme de fashion partenere si cateva boutique-uri.
Provocarile vin atunci cand partenerii de vanzari nu respecta conditiile de plata si se creaza un blocaj financiar greu de controlat, data fiind distanta. Avand in vedere ca noi nu avem productia “in-house”, investitia financiara merge in permanenta si constant catre realizarea colectiilor. De asemenea, realizarea acestora dureaza foarte mult, ele fiind lucrate manual.
Satisfactiile vin atunci cand primim mesaje pozitive de la clienti direct din diferite tari sau atunci cand alti potentiali parteneri ne contacteaza intrucat ne-au remarcat pe anumite platforme si doresc sa colaboreze si ei cu noi.
Care sunt planurile pentru 2019? Dar pentru viitor?
Planul pe 2019 este sa avem o prezenta mult mai activa pe piata din Romania. Am primit foarte multe aprecieri pentru produsele noastre ceea ce ne-a aratat o perspectiva promitatoare si ne-am dat seama ca, existand administrativ aici, trebuie sa exploatam acest lucru si la nivel comercial si social, mai ales ca ma bucur personal sa dezvolt proiectul la mine acasa - Romania.
Pe viitor imi doresc sa deschid un atelier si in tara. Sa pot sa implementez in Romania conceptul si tehnicilie eficiente de margelit si brodat din Asia, astfel ca femei din India si femei din Romania pot lucra impreuna, sa creez un mediu de lucru multicultural, ce va genera idei noi de expansiune si cu certitudine multe alte lucuri frumoase.