La inceput de toamna plina ochi de proiecte si termene limita, cu nostalgii de sezon si stresul adiacent inceputului de grupa mica cu program prelungit, ma bucur ca, raspunzand invitatiei Alexandrei Craciun, mi-am umplut din nou rezervorul de inspiratie si energie la deschiderea anului universitar de la Facultatea de Litere. Mai precis, a celor  doua masterate din cadrul Departamentului de Comunicare si Relatii Publice. De ce sunt norocosi proaspetii studenti, de unde va mai puteti lua inspiratie si de ce e intodeauna bine sa mergi la scoala? De ce ai merge la Masteratul de Consultanta si Expertiza in Publicitate?

Deschiderea festiva a fost o buna ocazie pentru studenti sa vada cum si de ce aceast nou prilej de formare le poate schimba viata si, mai ales, cum sa stie sa profite de acest interval, scurt, ca toate perioadele frumoase. Un regal de povesti si discursuri magistrale ale profesorilor, emotiile legate de reintalnirea cu colegi si profesori dragi, liniste in memoria celor de care ne-am despartit prematur, dar care raman prin ceea ce au facut si mai vii, alaturi de noi. Dar si glume, anecdote si mult umor. O „Fantasia” in care toata lumea crede in povesti si puterea lor de a transforma lumea.  Dar, mai ales, un loc in care toti, studenti si profesori, sunt constienti de traseul lung, sinuos si dificil pe care il impune orice demers de profesionalizare.

Cristina Bogdan a stiut sa-si castige rapid bunavointa auditoriului nascut si crescut intr-o lume tot mai digitala, cu o poveste medievala, legata de evolutia necesara si asumata de la ucenic, catre calfa si pana la „lovitura de maestru”.  I-a atentionat cat de important este sa-si creeze si sa-si cultive inca de pe acum relatiile cu profesorii, colegii si cu „breasla”, in general. Noi, alumni si profesori, nu puteam decat sa confirmam ca ne intalnim inca, dupa 15 ani si chiar lucram impreuna, colegi si profesori. Cand am nevoie de un sfaturi si recomandari, nu ma sfiesc sa le cer pentru ca ma bazez pe un raspuns prompt de la colegii de nadejde de la Comunicare si Relatii Publice, Mihaela Petrovan, Adelina Pasat, Cristina Lincu, Dana Tudor, Carmen Orzea, Catalina Ochesila, Cristina Mihaila, Raluca Deusan si Ileana Petrache cu care am lucrat cot la cot chiar saptamana asta pentru un proiect de economie sociala. Cu noile tehnologii apelez chiar si la cei plecati din tara: la Adina Doltea, colega de facultate  care a intrat si in familia mea ca nasa a lui Vlad, botezat asa datorita Laurei Mesina, la Irina George care lucreaza ca profesionst de marketing de la egal la egal cu colegii din Marea Britanie, la Claudia Carlig care deschide drumuri in antreprenoriat cultural cu „Povesti spuse romaneste” si face „audience development” pentru teatre din strainatate. Aceste nume, ca sa mentionez doar cateva, cu care ma intersectez mai des. La fel cum poti ajunge sa te reintalnesti si sa lucrezi, adesea neplanificat, la cald, „in piata de marketing si publicitate”, cu profesorii tai, cum mi s-a intamplat sa colaborez cu Alexandra Craciun intr-un proiect de identitate de brand pentru ziarul „Romania libera”.

Tema calatoriei si a drumului catre statutul de maestru, stralucit pusa pe tapet de Cristina Bogdan a fost reluata in rafinat  si atat de diferite variatiuni  de catre fiecare dintre carturarii pe care proaspetii studenti au norocul  sa-i aiba profesori: Ana Maria Teodorescu, Alexandra Craciun, Radut Bilbiie, Costin Popescu, Laura Mesina, Monica Spiridon, Francoise Pamfil. 

Intr-o perioada in care multe Universitati au simplificat masiv procedurile de admitere ca sa atraga studenti, DCRP a pastrat cu obstinatie proba scrisa si ramane un loc care, de douazeci de ani, cultiva cu determinare profesionalismul si standardele inalte cu care isi cerne nu doar profesorii, ci si colaboratorii.  A atras alaturi de corpul academic energii si contributii valoroase din randul practicientilor. Vasile Hodorogea tine un curs de marketing online, Luiza Domnisoru, conducatoarea departamentului de relatii publice al grupului Renault,  are un curs de monitorizare in relatii publice, ca sa-i numesc doar pe cei cu care am reusit sa stau de vorba luni. Masteratul cultiva un parteneriat de luga durata cu JTI si un profesionist impecabil de aici, Gilda Lazar. Si, nu in ultimul rand, cei de la sectia de Consultanta si Expertiza in Publicitate pot sa se diferentieze si sa fie mai competitivi pe piata muncii, inscriindu-se in programul de dubla certificare internationala creat pentru ei, care le da posibilitatea se se specializeze si in marketing digital.

Personal, le-am dat sfaturi frumoase si ca din carte studentilor, uitand ca principala mea motivatie pentru admitere fusese exact opusul a ce spera Costin Popescu de la cursantii lui si anume sa obtin un loc la camin, lucru de mare  pret pentru un student din provincie. Ignorand, de asemenea, ca as fi amanat mult examenele daca nu m-ar fi sunat personal profesorul Tabarcea sa-mi aminteasca ca „energia mea nu se manifesta pe la scoala” si am reusit greu si tarziu sa recuperez din timpul pierdut. Sper ca ei sa stie, sa profite la maximum de fiecare moment. Sa cultive lentoarea, ragazul si zabava grabei contemporane, sa lase loc alaturi de „Litere” si pentru cifre si tehnologie, sa incerce sa faca lucruri sub imperative de genul „e bine, imi place, ma implineste” si nu doar „trebuie” sau  „n-am incotro”. Ca intr-o lume obsedata de retete minute si metode infailibile in trei pasi, sa aiba rabdarea studiului temeinic, sa nu sara grabit peste teoriile fara de care nicio practica nu are pe ce sa se astearna. Pentru ca cel mai practic lucru este o buna teorie, cum cu umor le-au citat din Kant profesorii de fata. 

Intalnindu-ma la 10 ani de la terminarea facultatii cu o parte dintre colegi constatam ca fiecare are una sau mai mutle povesti care le-au schimbat pur si simplu viata  legate de profesorii nostri de aici, in frunte cu  Cezar  Tabarcea, Adela Rogojinaru,  Mihai Dinu, Antoaneta Tanasescu,  Dan  Horia  Mazilu,  Alexandru Ofrim,  ca sa-i amintesc doar pe cei pe care nu au fost prezenti de aceasta data.

Inchei cu o anecdota relatata de profesoara noastra Alexandra Craciun , dedicata colegilor cu care, acum douazeci de ani am inceput  ca ucenici calatoria spre profesionalizare intr-o meserie cu statul incert la acea vreme si in cadrul unui demers academic de pionierat.    Se spune ca Picasso, plimbandu-se intr-un parc intr-una din vizitele sale in America este recunoscut de o doamna. Doamna se entuziasmeaza si ii cere sa-i faca portretul. Picasso trage doua linii si i-l da. Doamna se recunoaste, doreste sa-l cumpere  si  intreaba cat costa.  Raspunsul ferm al lui Picasso este trei  milioane de dolari.  Doamna consternata ii spune ca nu se justifica si ca toata operatia i-a luat doar trei minute. Mi-a luat 45 de ani – a replicat imperturbabil   maestrul.

Daca eroul din Fantasia a reusit sa salveze lumea, sper ca noile promotii si profesorii lor de elita vor facea lumea comunicarii mai buna prin mau mult profesionalism, seriozitate si etica. Si ca, elevi si profesori ne vom revedea mai des. La scoala.