Jean Valvis este parintele unora dintre primele afaceri antreprenoriale de succes din Romania post-comunista. Omul de afaceri elvetian, de origine greaca, a cladit de la zero mai multe branduri, in slujba carora si-a pus nu doar priceperea, ci si sensibilitatea artistica. Dupa ce Dorna a fost vanduta catre Coca-Cola, iar lactatele La Dorna catre Lactalis, cand toata lumea credea ca se va retrage din afacerile de anvergura, Jean Valvis a lansat un nou brand de apa, Aqua Carpatica, care a implinit deja zece ani. Ceea ce isi doreste acum este sa contribuie si la crearea unui brand de tara – Romania, patria apelor minerale.
Am stat de vorba cu Jean Valvis pentru a intelege care este cheia succesului brandurilor sale. Mai ales ca el insusi conduce, de aproape 30 de ani, departamentul de marketing de la Valvis Group. Am calatorit in timp, de la copilaria pe malul Marii Egee, studiile in inzapezita si atat de ordonata Elvetie, pasiunea pentru semnificatia formei, capatata in perioada de inflorire a scolii de semiotica de la Paris, pana la primii pasi facuti pe peronul garii din Vatra Dornei. Am inteles ca marcile create de Jean Valvis sunt mai mult decat produse in sine, fiindca au fiecare o bucatica din povestea vietii sale. Felul in care vorbeste despre marcile pe care le-a creat - cu pasiune si o afectiune parinteasca - nu se invata in niciun tratat de marketing.
Despre branduri, branding, epoca de piatra a marketingului din Romania si raspunsuri pe retelele sociale date de insusi CEO-ul companiei, intr-un interviu in exclusivitate cu Jean Valvis, pentru Institutul de Marketing.
Cum v-au ajutat studiile de arhitectura, creatia si sensibilitatea artistica proprii acestui domeniu, in afacerea pe care ati cladit-o si mai ales in marketing? Ati urmat anumite exemple sau v-ati folosit mai mult de intuitie si talent ?
Notele cele mai mari pe care le-am obtinut la examenul pentru scoala de inginerie in arhitectura au fost la desen artistic. Sunt inginer arhitect de scoala germana, nu sunt un arhitect des beaux arts, ca in scoala italiana si franceza. Politehnica de la Atena a fost in traditia scolilor politehnice germane si m-am format, m-am educat in spiritul constructiilor, curate, inteligente, cu functie clara si ergonomica. Acestea genereaza frumosul. Era principiul “forms for all functions”. Din toate materiile de examen erau si desenul, desenul artistic si desenul tehnic. Nu va spun ca la desen artistic am luat nota maxima. De foarte mic mi-a placut sa desenez si sa vad formele, mai ales ca dupa studiile mele am facut ceva de care sunt extrem de bucuros si norocos - sa citesc formele ca pe o carte de semnificatii. Studiile mele postuniversitare la Paris au fost despre cum spatiul arhitectural este un vehicul de noima, de mesaj si continut si cum spatiul arhitectural, in comparatie cu limba, cu lingvistica, constituie si reflecta valorile societatii. Semiotica a fost un domeniu in care am intrat profund in anii 80-84 - Ostrovski, scoala de la Frankfurt la Sorbona. Relatia forma-sens, acest exercitiu de semiologie, este ceva ce ma preocupa in continuare si o gasesc extraordinar de potrivita de aplicat in comunicare, in advertising, promovare, PR.
Intotdeauna, daca ai ceva sa propui unui cetatean, unui consumator, unui votant, unui cititor de carte, daca ai ceva de spus, este extrem de important cum structurezi mesajele logice si cum dai o forma sintactica care sa iti redea si o inteligenta emotionala.
Sunt bucuros ca am facut studii de arhitectura, care are constrangeri rationale, logice. Incerci sa optimizezi, sa faci economie spatiala, care transmite ceva sau care serveste la ceva. E si placere si nevoie. Sunt conceptele care revin.
Am facut arhitectura pentru ca am crezut ca imi gasesc moduri de a ma exprima. Ce imi placea la arhitectura era ca puteam sa fac ceva frumos intr-un oras, pe un camp, intr-un spatiu, care sa exprime ceva. Acum ma exprim cu formele sticlelor, cu frumusetea etichetei, cu un packaging care sa fie atractiv, am canalizat aceasta nevoie in altceva.
Aplic marketingul la un brand, la o marca, la un purtator de valoare adaugata, care trebuie sa fie explicit.
Chiar daca ai o forma care pretinde ceva pentru continut, daca acel continut nu e la nivelul asteptat, va trece ca un trend de scurta durata, ca o moda efemera. O apa din Norvegia s-a vandut intr-un ambalaj care arata ca o sticluta de sampon, cu capac foarte mare. A fost considerata trendy, dar continutul este o apa arteziana de trei lulele, de nimic, nu va dura in timp, chiar daca a impresionat in deceniul 2000-2010, a facut un boom. Era sticluta folosita de toate modelele, manechinele si actorii, carora le placea sa se plimbe si sa faca peste tot fotografii cu ea, pentru ca era trendy si foarte moderna. Dar izvorul nu era nimic si eu cred ca va muri.
Un produs trebuie sa fie si util. O apa minerala comparata cu o apa arteziana e mult mai buna si mai benefica sanatatii. Eu fac marketing aplicat la branding, nu fac marketing politic, nu fac marketing de comodity, pentru un produs fara valoare adaugata, fara element diferentiator. E una dintre legile de baza ale marketingului.
Care a fost procesul de lucru pentru primul brand pe care l-ati creat? Ce v-a inspirat?
Era un act de exprimare. Nu i-as fi spus intuitie, dar era un act util si ergonomic. Cand am creat prima sticla Dorna si cand am avut oportunitatea de a investi in industria apelor minerale, am constatat ca pe toata piata era o sticla care se numea Novissima, sticla din sticla, comuna la ulei, la otet, la apa minerala si la vin. Patru categorii din industria alimentara foloseau aceeasi sticla. Era o sticla returnabila si veneau la fabrica niste sticle care fusesera folosite ca sticle de ulei si e greu sa scoti uleiul dintr-o sticla. Exista o nevoie practica.
Primul act de marketing facut in viata mea a fost sa iau aceasta sticla de Novissima si sa pun capac cu o anumita culoare si o eticheta in aceeasi culoare cu capacul, cu o tema grafica deosebita. Si am rebranduit sticla pe care toata lumea o folosea. Asta a fost primul act, sa ma deosebesc cel putin din punct de vedere vizual, cu acelasi produs. A doua decizie a venit pentru ca toata Europa bea apa minerala la pet, plastic, pentru ca e mai lejer, mai practic, nu se spala, nu se sparge. Cand se facea comert cu sticle din sticla, la naveta erau multe sticle sparte sau fara bioxid. Am vrut sa creez o identitate de brand, o zestre a marcii, o zestre vizuala, o zestre de calitate si de continut. Ideea era sa am culoarea turcoaz, care pentru mine, subiectiv, reprezenta apele din Marea Egee. Nu este nici albastru, nici verde, este cristalin, cum spunem in limba romana, un cristalin care se intoarce spre turcoaz. Si am aplicat asta la Izvor. Toate apele de atunci din Romania veneau cu un pet alb, din Italia, erau din import, erau multe izvoare de import. In 94-95 erau numai importuri, nu exista apa la pet. Si eu, din marea de sticle albe am scos sticla conica de Dorna. Din pacate, schema a fost abandonata de urmatorul proprietar.
Primul meu act a fost unul de exprimare intuitiva, schimband materialul si impunand o forma si o culoare, fara sa cunosc nimic.
Dar cum arata marketingul acum 25 de ani?
Nu exista marketing. In perioada post-comunista, nu existau sisteme de distributie, nu existau supermarketurile, nu exista o logistica, nu existau agentii de publicitate. Trebuia sa merg la posturile de televiziune de stat, nu existau televiziunile private, la « Viata Satului », ca sa promovez calitatile apei Dorna. Era epoca de piatra a marketingului.
DIN EPOCA DE PIATRA A MARKETINGULUI, LA BRANDURI DE RENUME INTERNATIONAL
Nu aveti director de marketing. V-ati gandit vreodata sa delegati responsabilitatea? Ati putea sa lasati in mana altcuiva marketingul?
E o dorinta profunda, dar este si o pasiune. Nu am invatat la o scoala de marketing, e un complex multidimensional de abilitati, care pe mine ma pasioneaza. Nici nu am incercat sa gasesc un director de marketing, pentru ca sunt auster cu mine insumi si vreau ca rezultatele si actiunile sa fie validate multidispciplinar, e un proces de autodepasire, ma critic pe mine incontinuu. Degeaba pun pe cineva in fata mea sa il critic, cat am sanatate si creativitate, e foarte dificil sa imi gasesc un inlocuitor. Traim intr-un context comunicational complex, incarcat, atat de pluralist, in sensul pluralismului viziunii din diferite puncte de vedere, incat intotdeauna diferenta o face un amalgam de logica, nevoie, frumos, deosebit.
Nevoia, logica, placutul, frumosul si deosebitul sunt absolut necesare. Elementul diferentiator e un "must" absolut cand faci o propunere unui consumator, care este si el suprabombardat de oferte.
E un amalgam de diferite calitati, care trebuie ierhaizat in functie de produs, de moment, de nevoie, de necesitate.
Am stat de vorba cu Jean Valvis pentru a intelege care este cheia succesului brandurilor sale. Mai ales ca el insusi conduce, de aproape 30 de ani, departamentul de marketing de la Valvis Group. Am calatorit in timp, de la copilaria pe malul Marii Egee, studiile in inzapezita si atat de ordonata Elvetie, pasiunea pentru semnificatia formei, capatata in perioada de inflorire a scolii de semiotica de la Paris, pana la primii pasi facuti pe peronul garii din Vatra Dornei. Am inteles ca marcile create de Jean Valvis sunt mai mult decat produse in sine, fiindca au fiecare o bucatica din povestea vietii sale. Felul in care vorbeste despre marcile pe care le-a creat - cu pasiune si o afectiune parinteasca - nu se invata in niciun tratat de marketing.
Despre branduri, branding, epoca de piatra a marketingului din Romania si raspunsuri pe retelele sociale date de insusi CEO-ul companiei, intr-un interviu in exclusivitate cu Jean Valvis, pentru Institutul de Marketing.
Cum v-au ajutat studiile de arhitectura, creatia si sensibilitatea artistica proprii acestui domeniu, in afacerea pe care ati cladit-o si mai ales in marketing? Ati urmat anumite exemple sau v-ati folosit mai mult de intuitie si talent ?
Notele cele mai mari pe care le-am obtinut la examenul pentru scoala de inginerie in arhitectura au fost la desen artistic. Sunt inginer arhitect de scoala germana, nu sunt un arhitect des beaux arts, ca in scoala italiana si franceza. Politehnica de la Atena a fost in traditia scolilor politehnice germane si m-am format, m-am educat in spiritul constructiilor, curate, inteligente, cu functie clara si ergonomica. Acestea genereaza frumosul. Era principiul “forms for all functions”. Din toate materiile de examen erau si desenul, desenul artistic si desenul tehnic. Nu va spun ca la desen artistic am luat nota maxima. De foarte mic mi-a placut sa desenez si sa vad formele, mai ales ca dupa studiile mele am facut ceva de care sunt extrem de bucuros si norocos - sa citesc formele ca pe o carte de semnificatii. Studiile mele postuniversitare la Paris au fost despre cum spatiul arhitectural este un vehicul de noima, de mesaj si continut si cum spatiul arhitectural, in comparatie cu limba, cu lingvistica, constituie si reflecta valorile societatii. Semiotica a fost un domeniu in care am intrat profund in anii 80-84 - Ostrovski, scoala de la Frankfurt la Sorbona. Relatia forma-sens, acest exercitiu de semiologie, este ceva ce ma preocupa in continuare si o gasesc extraordinar de potrivita de aplicat in comunicare, in advertising, promovare, PR.
Intotdeauna, daca ai ceva sa propui unui cetatean, unui consumator, unui votant, unui cititor de carte, daca ai ceva de spus, este extrem de important cum structurezi mesajele logice si cum dai o forma sintactica care sa iti redea si o inteligenta emotionala.
Sunt bucuros ca am facut studii de arhitectura, care are constrangeri rationale, logice. Incerci sa optimizezi, sa faci economie spatiala, care transmite ceva sau care serveste la ceva. E si placere si nevoie. Sunt conceptele care revin.
Am facut arhitectura pentru ca am crezut ca imi gasesc moduri de a ma exprima. Ce imi placea la arhitectura era ca puteam sa fac ceva frumos intr-un oras, pe un camp, intr-un spatiu, care sa exprime ceva. Acum ma exprim cu formele sticlelor, cu frumusetea etichetei, cu un packaging care sa fie atractiv, am canalizat aceasta nevoie in altceva.
Aplic marketingul la un brand, la o marca, la un purtator de valoare adaugata, care trebuie sa fie explicit.
Chiar daca ai o forma care pretinde ceva pentru continut, daca acel continut nu e la nivelul asteptat, va trece ca un trend de scurta durata, ca o moda efemera. O apa din Norvegia s-a vandut intr-un ambalaj care arata ca o sticluta de sampon, cu capac foarte mare. A fost considerata trendy, dar continutul este o apa arteziana de trei lulele, de nimic, nu va dura in timp, chiar daca a impresionat in deceniul 2000-2010, a facut un boom. Era sticluta folosita de toate modelele, manechinele si actorii, carora le placea sa se plimbe si sa faca peste tot fotografii cu ea, pentru ca era trendy si foarte moderna. Dar izvorul nu era nimic si eu cred ca va muri.
Un produs trebuie sa fie si util. O apa minerala comparata cu o apa arteziana e mult mai buna si mai benefica sanatatii. Eu fac marketing aplicat la branding, nu fac marketing politic, nu fac marketing de comodity, pentru un produs fara valoare adaugata, fara element diferentiator. E una dintre legile de baza ale marketingului.
Care a fost procesul de lucru pentru primul brand pe care l-ati creat? Ce v-a inspirat?
Era un act de exprimare. Nu i-as fi spus intuitie, dar era un act util si ergonomic. Cand am creat prima sticla Dorna si cand am avut oportunitatea de a investi in industria apelor minerale, am constatat ca pe toata piata era o sticla care se numea Novissima, sticla din sticla, comuna la ulei, la otet, la apa minerala si la vin. Patru categorii din industria alimentara foloseau aceeasi sticla. Era o sticla returnabila si veneau la fabrica niste sticle care fusesera folosite ca sticle de ulei si e greu sa scoti uleiul dintr-o sticla. Exista o nevoie practica.
Primul act de marketing facut in viata mea a fost sa iau aceasta sticla de Novissima si sa pun capac cu o anumita culoare si o eticheta in aceeasi culoare cu capacul, cu o tema grafica deosebita. Si am rebranduit sticla pe care toata lumea o folosea. Asta a fost primul act, sa ma deosebesc cel putin din punct de vedere vizual, cu acelasi produs. A doua decizie a venit pentru ca toata Europa bea apa minerala la pet, plastic, pentru ca e mai lejer, mai practic, nu se spala, nu se sparge. Cand se facea comert cu sticle din sticla, la naveta erau multe sticle sparte sau fara bioxid. Am vrut sa creez o identitate de brand, o zestre a marcii, o zestre vizuala, o zestre de calitate si de continut. Ideea era sa am culoarea turcoaz, care pentru mine, subiectiv, reprezenta apele din Marea Egee. Nu este nici albastru, nici verde, este cristalin, cum spunem in limba romana, un cristalin care se intoarce spre turcoaz. Si am aplicat asta la Izvor. Toate apele de atunci din Romania veneau cu un pet alb, din Italia, erau din import, erau multe izvoare de import. In 94-95 erau numai importuri, nu exista apa la pet. Si eu, din marea de sticle albe am scos sticla conica de Dorna. Din pacate, schema a fost abandonata de urmatorul proprietar.
Primul meu act a fost unul de exprimare intuitiva, schimband materialul si impunand o forma si o culoare, fara sa cunosc nimic.
Dar cum arata marketingul acum 25 de ani?
Nu exista marketing. In perioada post-comunista, nu existau sisteme de distributie, nu existau supermarketurile, nu exista o logistica, nu existau agentii de publicitate. Trebuia sa merg la posturile de televiziune de stat, nu existau televiziunile private, la « Viata Satului », ca sa promovez calitatile apei Dorna. Era epoca de piatra a marketingului.
DIN EPOCA DE PIATRA A MARKETINGULUI, LA BRANDURI DE RENUME INTERNATIONAL
Nu aveti director de marketing. V-ati gandit vreodata sa delegati responsabilitatea? Ati putea sa lasati in mana altcuiva marketingul?
E o dorinta profunda, dar este si o pasiune. Nu am invatat la o scoala de marketing, e un complex multidimensional de abilitati, care pe mine ma pasioneaza. Nici nu am incercat sa gasesc un director de marketing, pentru ca sunt auster cu mine insumi si vreau ca rezultatele si actiunile sa fie validate multidispciplinar, e un proces de autodepasire, ma critic pe mine incontinuu. Degeaba pun pe cineva in fata mea sa il critic, cat am sanatate si creativitate, e foarte dificil sa imi gasesc un inlocuitor. Traim intr-un context comunicational complex, incarcat, atat de pluralist, in sensul pluralismului viziunii din diferite puncte de vedere, incat intotdeauna diferenta o face un amalgam de logica, nevoie, frumos, deosebit.
Nevoia, logica, placutul, frumosul si deosebitul sunt absolut necesare. Elementul diferentiator e un "must" absolut cand faci o propunere unui consumator, care este si el suprabombardat de oferte.
E un amalgam de diferite calitati, care trebuie ierhaizat in functie de produs, de moment, de nevoie, de necesitate.
Traim intr-un context comunicational complex, incarcat, atat de pluralist, in sensul pluralismului viziunii din diferite puncte de vedere, incat intotdeauna diferenta o face un amalgam de logica, nevoie, frumos, deosebit.
Cum este structurata echipa de marketing, aveti mai multe domenii in care activati la Valvis Group ?
Ce ne caracterizeaza este ca am infiintat, de foarte multi ani, inhouse, un departament de grafica. Am observat ca era foarte costisitor din punctul de vedere al timpului, dar si din punct de vedere financiar, sa trimitem o eticheta, sa mergem sa corectam, sa verificam, sa briefam rezultatele. Avem un departament de grafica de mai bine de 20 de ani, cu trei art-directori si un DTP-ist. A fost prima celula, cu care faceam vizualurile – afise, etichete, lay-out-uri. O a doua faza a fost sa cream o entiate de social-media, tot inhouse. Si a treia faza a fost sa ne perfectionam in marketing digital.
Grafica, social-media si marketingul digital au reprezentati in interiorul structurilor noastre. A fost si o o chestiune de economie, dar mai ales de ergonomie, pentru o comunicare optima intre cel care concepe vizualul si cel care concepe niste valori ale brandului.
Pe urma, cu efort, s-a creat si departamentul de brand manageri pe destinatie. O strategie de marketing pentru Romania, nu e buna pentru un arab, un chinez sau un american. Si asta a impus brand management pe destinatii. Sunt patru piloni pe care Aqua Carpatica construieste brand-asset-urile pe destinatii.
Cum faceti marketing pe aceste piete externe?
Depinde de dimensiunea pietei. In America, stabilim si contracte cu agentiile de advertising sau de digital marketing. In Marea Britanie mai putin, simtim ca ii cunoastem mai bine, in Grecia deloc, fac eu fiind de origine greaca. Este in functie de destinatie si de marimea pietei. E clar ca, daca trebuie sa facem o strategie de marketing pentru China, nu ne putem descurca singuri. In primul rand pentru ca nu cunoastem limba si apoi pentru ca nu avem regulile de construire a unei machete, a unui lay-out chinezesc si avem nevoie de mentalitatea si priceperea unui copywriter. Noi nu avem copywriteri interni. Pe ei se bazeaza originalitatea si creativitatea mesajului nostru vizual si verbal, in functie de contextul si grupul tinta caruia ne adresam in fiecare societate.
V-am spus de la inceput ca e complex si e foarte provocator, pe mine ma tine in priza, sunt inca foarte conectat.
La lansarea brandului Aqua Carpatica, 30-40% din buget a fost promovarea. E un procent firesc? Nu ati riscat foarte mult ?
Am riscat. 30% este risc.
Spuneati ca perfectionarea in marketingul digital a fost a treia faza importanta in perfectionare.
Care a fost atitudinea dumneavoastra fata de acest domeniu, l-ati imbratisat de la inceput sau ati fost sceptic?
E o necesitate, sa stiti. Nu numai pentru optimizarea cheltuielilor de comunicare. Cand nu esti masiv distribuit intr-o piata, nu poti sa faci un mesaj pe segmentele first believers. Trebuie o segmentare a mesajului din faptul ca fizic nu esti distribuit masiv. Se spune in marketing ca, daca nu ai o distributie ponderata de 65%, nu se justifica un "spending" masiv in upper panel, televizune, radio, unde targhetezi mai larg. Marketingul digital este absolut necesar pentru cei care nu au construit distributie nationala.
Si la export nu ai imediat distributie nationala. Daca am reusit cu Aqua Carpatica, in 2010, sa fac imediat distributia nationala, in Romania in niciun caz nu pot adopta aceasta strategie la export. Nu pot sa construiesc nici in SUA, nici in Anglia, nici in Germania, nici macar in Grecia, unde sunt 10 milioane.
Nu pot sa ma duc peste tot, intr-o noapte. Marketingul digital este o necesitate pentru cine face o strategie de comunicare targetata demografic si psihografic.
Aqua Carpatica are 1,2 milioane de fani de Facebook. Cum ati reusit aceasta performanta?
Am coincis cu explozia Facebook. Cred ca era 2009 cand a venit Facebook, in 2010 a venit Aqua Carpatica. Dar nu e numai asta. Am vrut intotdeauna sa am un contact onest cu consumatorul meu. Nu va imaginati de cate ori am intrat eu, personal, cu contul meu, sa raspund la sugestiile, la criticile, la punctele sensibile. Si prin semnatura mea personala. Eram administrator, dar scriam romaneste prost. A inceput sa imi spuna lumea ca "suntem un brand premium si nu stiti sa scrieti romaneste?" Si atunci mi-am interzis singur sa raspund ca Aqua Carpatica brand si am inceput sa raspund ca Jean Valvis. Cred ca lumea ne-a intors dorinta de a comunica direct. Conteaza dialogul, interactiunea vie - echipele mele nu stau niciodata mai mult de 12 ore fara a raspunde la o observatie si raspund intotdeauna onest. Si am pus si bugete pentru promovare, am creat si vizualurile si reclamele si am deschis un cont de ads. Cred ca "tone of voice", stilul nostru de a comunica direct cu oamenii si a ii respecta a fost apreciat.
Cred ca lumea ne-a intors dorinta de a comunica direct. Conteaza dialogul, interactiunea vie.
Si faptul ca a vorbit Jean Valvis direct cu ei…
Da, erau multi impresionati si ziceau ca "nu sta patronul sa raspunda la Facebook".
Le-a venit sa creada ca sunteti dumneavoastra ?
Zeci de persoane in istoria de zece ani au avut dubii ca sunt eu, fondatorul brandului si presedinte director general, si au avut retineri. Dar sa stiti ca si cand eram cu Rapid si raspundeam pe forumuri cu Jean Valvis, microbistii nu credeau ca sunt eu. Respectul consumatorului, al microbistului, al omului in general nu poate exista daca nu bagi in seama detaliile, daca nu iti pasa de ce iti spune cineva. E vorba de onestitatea in comunicare. Nu pot sa ma duc sa dau contul la un PR in agentie si sa scrie chestii de complezenta. Comunicarea nu se face cu complezenta.
Imi spunea o doamna, "domnul Valvis, ce vorbiti de nitrati?" Am facut analize la putul satului - vedeti ca nu am uitat ca m-a afectat - si am gasit 49 de mg de nitrati. Putem pregati hrana bebelusului cu apa asta? La sat, unde nu au bani sa cumpere Aqua Carpatica si unde peste 10 este criminal pentru bebelus si doamna imi spunea ca am 49, "ce fac cu copilul meu?" Daca nu esti acolo, sa intelegi cat de important este si sa dai telefon la minister si sa trimitem imediat oameni, sa gasim alternativa, sa faci o actiune de sponsorizare, ce faci? Sa intampla lucruri in societate. Si de aceea, daca nu ai capacitatea sa ramai sensibil la oameni, nu faci marketing. Tot succesul marketingului se bazeaza pe lupta mea de a ramane sensibil ca om. Lupt de mult sa imi pastrez partea de sensibilitate.
Va considerati cel mai bun ambasador al brandurilor pe care le-ati creat?
Ambasadorul transmite ceva, dar nu el genereaza politica. Nu sunt ambasador, sunt tatic, l-am creat, sunt fauritor al brandului. Nu sunt eu brandul. Am spus ca trebuie sa fie dinamic, dar brandul trebuie sa reprezinte un gir de incredere, care se construieste intr-un mod destul de rigid, din punct de vedere logic. Pentru ca azi sunt aici, maine ma cheama Dumnezeu, dar Aqua Carpatica continua sa fie o apa deosebita, un diamant unic la nivel mondial, fie ca eu sunt aici, fie ca nu sunt.
Cat de mult valoreaza brandul personal Jean Valvis in Valvis Group?
Cred ca un om are dreptul sa se schimbe, mai dinamic si mai libertin decat valorile unui brand, care nu se pot schimba cu o asemenea dinamica. De ce sa cream brandul unui om? Cred ca este o vanitate a societatii civile. Se vrea acum, in Romania, sa se creeze brandul personal. Ce, ai ceva sa vinzi, nu am inteles, de ce sa fiu brand ? Eventual, un om politic poate sa isi construiasca o imagine publica si niste valori, pentru ca se adreseaza si cere votul. Cere ceva. Eu nu cer nimic, de la nimeni. E viata mea privata. De ce viata mea privata ar trebui sa fie un brand personal? E un caracter, lasa-l sa evolueze.
Nu sunt categoric impotriva acestui concept. Foarte multi romani vor sa construiasca un brand personal. Eu nu simt nevoia sa construiesc unul, pentru ca nu am de vandut nimic si nu am de cerut nimic. Eu fac altceva. Aduc garantia ca brandurile pe care le propun vor fi intotdeauna de calitate. Stabilesc o relatie de incredere, asta e important astazi in vietile noastre, sa ii lasi celuilalt siguranta ca tot ceea ce ii dai, ramane la aceeasi valoare in timp. Sunt garant al valorii, al brandului, nimic altceva.
Sunteti foarte conectat la business. Care este sentimentul dumneavostra atunci cand trebuie sa externalizati anumite lucruri?
Ma gandesc in primul rand sa fac un brief cum trebuie. Nu ma consider specialist in orice tip de cultura si in orice tip de activitate.
Aveti emotii cand lasati lucrurile pe mana altcuiva?
Am emotii, dar am si certitudinea ca, daca nu sunt convins de propunerile lor, pot sa nu le adopt. O spun fara rusine. Aleg colaboratorii care au dovedit, prin istoria lor, ca pot livra un concept original. Nu briefez pe oricine, si fac si pitchurile.
In Romania aveam o colaborare extraordinar de fructuoasa cu agentia Cohn&Jansen si cu domnul Andrei Cohn personal. La final, suntem intotdeauna de acord, dar noi incepem cu dezacordul. Discutiile sunt extrem de vii, imi place cum gandeste, este putin interpretul meu in limba romana si, de multe ori, corecteaza si stilul meu, care este mai direct decat sunt obisnuiti romanii. Imi rotunjeste colturile si ii multumesc din suflet pentru asta! Colaboram din 2010 si cu el am reusit sa avem o duzina de EFFIE, luam in continuare premii, pentru ca avem un mesaj adevarat. Cu sensibilitatea lui si cu nivelul lui poetic devine si usor de absorbit, pentru ca adevarul nu este totdeauna binevenit.
Va dau un exemplu. In 2010, am anuntat sloganul «Singura apa minerala din lume fara nitrati» si au fost multe comentarii. E o afirmatie atat de puternica si atat de frumoasa, incat majoritatea consumatorilor au crezut ca este constructia mea de marketing. Si, totusi, este adevarat. Dupa zece ani, nicio alta firma nu a adus pe masa o sticla cu 0 nitrati. Uneori adevarul este atat de pompos si miraculos, ca e dificil sa fie convinsi oamenii.
Se tem oamenii de superlativ ?
Nu doar ca se tem, dar se inchid, nu il absorb. Aici este arta si logica simpla, sa poti sa prezinti si sa convingi si sa farmeci.
Cat de mult cantareste brandul si cat de mult puterea mesajului transmis? Se poate una fara cealalta? Cum contribuie un mesaj foarte bun la ridicarea unui brand? Cum vedeti relatia dintre ele?
Mesajul este puterea brandului, nu trebuie disociate. Mesajul este materializarea puterii. Puterea brandului nu e ceva metafizic, abstract. Un brand are valori si valorile astea trebuie sa fie exprimate, trebuie sa corespunda unei nevoi adevarate. Daca sunt producatori de chipsuri, vor avea o foarte mare dificultate sa spuna ca e necesitate adevarata. In loc sa le prajesc, le fac la cuptor. Bine, am facut ceva, am eliminat nise substante, dar ce importanta au chipsurile in viata mea?
Iar o apa curata, pentru ca suntem 70% apa in organism si se pare ca in creier 80%, este capital, fundamental sa fie de calitate.
Valoarea brandului este egala cu puterea mesajului lui. Nu pot sa le pun in opozitie. Ce ar trebui sa spunem e ca valoarea brandului trebuie consolidata in fiecare an si mesajul poate evolua. Evolutia mesajului vehiculeaza insight-urile, valorile intrinseci ale unui brand. Aici e nevoie de sensibilitate si de efortul de a comunica. Sunt piloni ai brandului care sunt constanti, temelii, si sunt niste aspecte decorative, renovari, extinderi.
Temeliile raman, dar exista o dinamica, sunt alte tratamente, schimbam finisajele, schimbam culorile. Si in modul de a gandi in viata noastra aplicam asta. La masini, la prieteni, pe care ii vedem in timp in alt fel si poate ca si se schimba putin. La tara noastra, la ora, la destinatia de vacanta, suntem intr-un context dialectic. Realitatea evolueaza, oamenii evolueaza, gusturile evolueaza, gusturile se schimba. E dreptul nostru sa evoluam si sa ne schimbam.
Un brand nu este ceva rigid, sacru, pe altarul unui business. Trebuie sa existe o dinamica a brandului, e ceva viu si depinde de parintii lui cum il cresc, cum evolueaza si cum, intr-o zi, poate sa ia si o alta pozitie. E magnific sa faci branding.
Daca nu era businessul dumneavoastra, daca erati CEO al unei companii, ati fi reusit vreodata sa aveti procentul asta?
Nu am mentalitatea de cadru managerial. Mereu, in lucrurile in care cred profund, imi asum un risc. Riscul e totusi calculat. Cinci ani am analizat apa. Nu am lansat-o in 2005. Nu imi venea sa cred in unicitatatea acestei USP (uniques sales proposition). Pentru ca este contra naturii. Simteam ca se intampla ceva magic acolo.
Dar n-a fost vreo magie sau vreo minune. Ati preferat faptele, ati ales sa vorbiti despre puritate, nu ati pus « magic » in descriere, in temelie. Ati mers pe puritate, pe ceva tangibil…
Da, ca nu sunt metafizic. Au venit si mi-au propus un concept japonez, ca apa reflecta sentimentele omului. Exista un teoretician japonez care face spectofotometre, Masaro Emoto, el face de fapt teste de cristalizare a structurii intime a apei, expuse la diversi factori, in general emotionali. Vorbind de metafizica, ce sa fac cu o apa care reflecta bucuria si creativitatea mea? Daca cineva e depresiv langa mine si necreativ, apa va reflecta prostia si depresia lui? Imi pune o bomba la valorile intrinseci ale izvorului. Izvorul e bun, independent de cine il bea. Nu am acceptat sa merg pe calea asta. Nici psihologie, nici metafizica , nici orice alta chestie magica. Putem sa spunem ca e « darul Zanelor din codrii tarii de sus ». Putem sa folosim multe expresii din astea. Discursul pe care il infloresti si pe care il transmiti poate sa fie metafizic, poetic, retoric, psihologic.
Izvoarele Aqua Carpatica sunt alese pe criterii extrem de austere. Recent, am respins doua izvoare, am spus ca nu producem pentru ca aveau ceva la gust care nu mi-a placut. Si erau pure, dar nu aveau un echilibru de minerale care imi place.
Revendind la bazele marketingului, la product packaging, daca produsul nu e in top, orice packaging va muri intr-o zi. Si de aceea spun ca e un tot, o abordare globala. Da, atrage ochiul, sticla din sticla, cristalele, frumos, tot, m-a impresionat arhetipul vizual, dar daca continutul nu este top, nu va fi un succes vesnic.
(finalul primei parti)